Pe masura ce imbatranesc (stiu, stiu, esti tanar precum te simti) incep sa regret din ce in ce mai mult evenimentele pierdute sau nefacute atunci cand eram copil sau simt lipsa unor clipe petrecute in familie si a unor persoane care din pacate nu mai sunt printre noi, lipsa care devine din ce in ce mai acuta pe masura ce ne apropiem de perioada Craciunului.
Imi aduc aminte cu drag cum ma pregateam cu mult inainte de Mos Nicolae cu note bune la scoala, comportament exemplar si o ajutam pe mama la treburie casnice (atat cat puteam si eu) in speranta ca o sa primesc cu aceasta ocazie o jucarie faina, o mitraliera sau un pistol cu capse. Mare imi era bucuria cand vedeam ghetutele pline cu fructe si dulciuri iar alaturi de acestea gaseam o jucarie chinezeasca (pe vremea mea :)) chiar faceau lucruri bune chinezii). Cadoul primit de Mos Nicolae era pentru mine era un indiciu foarte important pentru cadoul de Craciun. Dupa cativa ani am reusit sa ma prind de smecherie. Daca primeam o jucarie de care imi doream dar nu atat de mult ca ACEA Jucarie, stiam ca de Craciun nu o sa primesc ceea ce imi doream. Daca primeam o jucarie irelevanta pentru mine, pe care nu mi-o dorisem niciodata, stiam ca de Craciun o sa primesc ACEA Jucarie, Graal-ul jucariilor.
Dupa ce primeam indiciul, abia asteptam sa merg cu tata la cumparatul bradului sub care apareau in mod misterios in noaptea de Ajun cutiile frumos impachetate ale cadourilor. Imi facusem chiar un tipar de cautare prin casa dupa ele in ziua respectiva, dar nu le-am descoperit niciodata si nici pana acum nu stiu unde le ascundeau, mai ales ca in ziua respectiva nimeni din familie nu iesea afara din casa.
Nebunia asta a Craciunului cred ca am capatat-o mai mult de bunicul din partea tatalui meu, bunic ce era fan absolut al darurilor date din suflet si mai ales celor care aveau nevoie cu adevarat. Aproape in fiecare an pana a iesit la pensie a jucat rolul lui Mos Craciun pentru copii angajatilor cu care lucra.
Cand am inaintat in varsta si mi-au dat tuleiele adolescentine am primit de la tata cateva cadouri pentru barbati – dupa cum le mi le-a prezentat, adica un pamatuf, un aparat si un balsam pentru barbierit, insotite de prima mea incursiune in aceasta lume misterioasa sub indrumarea tatei.
Nu da si in sus si in jos. Ai grija sa nu te tai la buza. Ah, te-ai taiat? Nici o problema. Pune o bucata de hartie si trece.
Ah, amintiri dulci.
In ultimii 10 ani, de cand am plecat la facultate si am intrat apoi in campul muncii, nu am mai facut nici brad (in cel mai bun caz am cumparat o coroana sau o crenguta pe care am tinut-o pe masa), nu am mai asteptat cu aceeasi dorinta Craciunul si evenimentele din jurul lui. Cred ca atat eu, cat si o buna parte dintre voi, ne-am pierdut in valtoarea asta cotidiana si ne multumim sa alegem cadouri inutile care de multe ori ajung in cosul de gunoi fara sa ne gandim ca nimanui nu ii place sa primeasca un cadou adus din obligatie, genul de cadou care doar iti ocupa spatiul, caruia nu-i vei gasi niciodata o utilitate si care te lasa rece, fara sa-ti insufle o bucurie cat de mica (exceptand bucuria primirii cadoului).
Am mai precizat in urma cu ceva vreme pe blogul Sabinei faptul ca a inceput sa-mi placa sa ofer cadouri utile, despre care cred ca i-ar fi extrem de utile persoanei care le va primi si de multe ori, alegerea o fac dupa ce consult cateva site-uri care vand cadouri online.
Acum, la final de articol, vreau sa te intreb ce ai prefera sa primesti de Craciun, vesnicul set de cosmetice pregatit de supermarketuri, o geaca pentru schi, o tableta sau un altfel de gadget sau ai prefera un cadou deosebit, din suflet?
P.S. Simpaticii oameni de la iLux care mi-au oferit imboldul pentru a scrie aceasta postare au in derulare o campanie foarte faina intitulata: Traieste spiritul Craciunului, campanie prin intermediul careia si-au propus sa readuca in atentia oamenilor spiritul Craciunului de alta data, in care darul era unul magic, oferit din suflet si asteptat cu nerabdare.
Discussion