Proiect de cercetare
Acesta este unul din proiectele făcute în cadrul masterului de Comunicare şi relaţii publice urmat în urmă cu 2 ani. Mai poate fi îmbunătăţită ideea, iar în cazul în care vreun ONG este dispus să abordeze un proiect similar, drop me an e-mail.
Descrierea proiectului
Încă de la apariţia ei, televiziunea a fost suspectată că ar produce diverse efecte asupra consumatorilor din punct de vedere psihic şi comportamental. Apoi această suspiciune a început să planeze asupra a toată media. Ca urmare a dezvoltării tehnologice din ultima perioadă consumul din ce în ce mai ridicat de media şi jocuri violente rezultat a atras atenţia cercetătorilor din întreaga lume. Prin termenul media violentă sunt definite toate tipurile de mass media: ziare, reviste, TV, radio, care conţin şi prezintă publicului larg imagini care implică acte de violenţă asupra propriei persoane, asupra altor persoane, asupra animalelor sau asupra unor obiecte. Multe dintre cercetările efectuate până astăzi s-au bazat pe teoria învăţării sociale a lui Albert Bandura care susţine că oamenii învaţă printr-un proces în care ei preiau în mare măsură comportamentul persoanelor pe care aceştia le stimează sau cu care se identifică. Astăzi se pune întrebarea dacă consumul de mass media şi jocuri violente duce la un comportament violent şi agresiv în rândul consumatorilor.
Conform cercetărilor efectuate (de ex. Block şi Crain), a rezultat faptul că numărul acestor comportamente agresive este mult subestimat de către cercetători. Alţi cercetători au susţinut că un comportament agresiv ia naştere numai atunci când există o convergenţă de factori predispozibili şi precipitativi multiplii, alţii au avansat teorii conform cărora agresivitatea poate fi explicată prin intermediul principiilor psihologiei evoluţiei.
Doresc să testez asupra unui grup de elevi, timp de cel puţin 2 ani, efectele pe care le are consumul de jocuri violente, gen FarCry, Hitman, Carmagheddon, în creşterea agresivităţii şi violenţei fizice şi verbale, în comparaţie cu cei care vor fi supuşi unui consum de jocuri logice, creative.
Acesta ar putea fi primul studiu efectuat în România care ar putea demonstra faptul că beneficiile modernităţii, într-o ţară în curs de dezvoltare, în care părinţii îşi lasă copiii din ce în ce mai mult timp în faţa calculatorului şi televizorului se pot întoarce împotriva copilului, predispunându-l la agresivitate şi violenţă, formându-i încă de foarte tanar un caracter agresiv şi violent.
Bibliografie:
Bandura, A., “Social learning theory”, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1977
Block JJ, Crain BR, “Omissions and errors in “media violence and the American public”, The American psychologist 62 (3), 2007
Giles, David, “Media psychology”, Lawrence Erlbaum Associates, Inc., 2003
Klapper, J.T., “The effects of mass communication”, Free Press, New York, 1960
Cope-Farrar, Kirstie., Krcmar, Marina. and Nowak, Kristine. “The General Affective Aggression Model: Explaining the Effects of Point of View and Blood in Violent Video Games.” Lucrare prezentată în cadrul întâlnirii anuale a International Communication Association, New Orleans Sheraton, New Orleans, LA, 2004
Ideea proiectului
Ideea acestui acestui proiect mi-a venit după vizionarea filmului extrem de controversat „A Clockwork Orange”, regizat de Stanley Kubrick, film care a dus la lansarea lui la apariţia unui adevărat val imitativ în Anglia (1972): o prostituată a fost bătută până a murit de un tânar de 16 ani în Oxfordshire care a spus anchetatorilor că a fost influenţat de acest film, culminând cu violul unei turiste olandeze de către un grup de tineri care cântau „Singing in the Rain”, imitând cea mai cunoscută scenă din film.
Astăzi, violenţa face parte din programul TV şi a filmelor, de multe ori fiind glorificată şi dusă până la extrem (a se vedea seria „Saw”). De cele mai multe ori posibilele efecte asupra copiilor şi adulţilor care vizualizează ştiri şi filme violente sunt neglijate.
Suntem noi cu adevărat aşa uşor de influenţat? Există o legătură directă între a vizualiza violenţă fictivă pe ecrane (în jocuri, filme etc) sau cea prezentată la ştiri şi copierea scenelor văzute în viaţa reală? Această dezbatere este încă destul de aprinsă şi deşi există dovezi care sugerează o legătură între a vizualiza scene violente şi a te comporta după acel tipar, mulţi psihologi spun că nu sunt relevante. Cele mai cunoscute studii pe această temă sunt ale cercetătorilor: Wood şi colaboratorii (1991), Paik şi Comstock (1994), Gunter (1994), Barker şi Petley (1997) şi Fowles (1999).
Au fost studiate trei efecte: Imitaţia, Excitaţia şi Desensibilizarea.
Imitaţia:
Numeroase experimente realizate au arătat faptul că subiecţii sunt predispuşi să imite modelul ce a fost urmărit la TV sau în jocuri. În 1960, Albert Bandura a efectuat un experiment (numit „Bobo doll”) asupra unui grup de copii care au fost puşi să urmărească un adult care în timp ce îşi rezolva anumite probleme cotidiene lovea din când în când o păpuşă. Grupul studiat a început să lovească mai des păpuşa din test, iar unul din răspunsurile primite de cercetător a fost: „Aşa am văzut la TV”.
Imitaţia a apărut şi în România şi capătă proporţii îngrijorătoare. După ce a fost lansat în America Cdul „Jackass”, au apărut şi la noi astfel de grupuri care au încercat fără succes să obţină bani după modelul american. A fost filmată o bătaie într-o clasă din Constanţa şi postată pe siteul Youtube, după puţin timp au fost postate câteva zeci de filmuleţe cu bătăi.
Excitaţia produsă de vizionarea unui film violent duce la o creştere a nervozităţii, a agresivităţii. De cele mai multe ori după vizionarea unui film violent suntem predispuşi de a reacţiona violent în cazul unui stimul negativ. De exemplu, dacă tocmai am vizionat un film violent, adrenalina din sistem este peste limitele normale; dacă cineva intra în contradicţie cu unele din afirmaţiile noastre este probabil ca acest lucru să degenereze într-un conflict verbal sau fizic.
O altă problemă majoră care se poate ivi în cazul celor expuşi în mod repetat la materiale violente este desensibilizarea faţă de violenţă. Această desensibilizare de multe ori ne face să nu reacţionăm atunci când persoane necunoscute sunt transformate în victime de către agresori.
Mulţi părinţi nici nu sunt conştienţi de efectele nocive pe care le poate avea asupra copiilor lor consumul de media violentă.
Propun realizarea unei campanii pentru atenţionarea părinţilor de posibilele efectele pe care le poate avea acest consum.
Se pot realiza următoarele lucruri:
1. website dedicat acestui subiect care să prezinte ambele puncte de vedere asupra efectelor consumului de media violentă asupra copiilor (sunt incluse aici şi jocurile video) şi deschiderea unui forum în care specialiştii şi oamenii să-şi spună părerea despre acest subiect;
2. crearea unei broşuri de prezentare care să fie împărţită în marile oraşe (aici sunt posibile două modalităţi: ori în cutiile poştale, ori prin persoane care să le împartă pe stradă);
3. trimiterea la toate şcolile din ţară de materiale informative pe această temă, care să fie date părinţilor de către profesori, în timpul şedinţelor cu părinţii;
4. realizarea de reclame video şi radio care să fie difuzate pe toate canalele TV şi radio;
5. plasarea de reclame în marile cotidiane;
6. înăsprirea regulilor CNA de acordare a categoriei de vârstă în care sunt încadrate filmele şi jocurile video;
7. punerea la dispoziţia părinţilor în mod gratuit de softuri cu ajutorul cărora aceştia să poată restricţiona accesul către anumite siteuri şi supraveghea siteurile accesate de copii lor;
8. atragerea atenţiei posturilor de televiziune asupra posibilelor efecte ale difuzării de ştiri violente.
Rezultatele aşteptate:
1. scăderea violenţei din şcoli cu cel puţin 5%;
2. scăderea numărului de copii lăsaţi nesupravegheaţi în faţa televizorului sau în faţa computerului;
3. creşterea numărului de părinţi conştienţi de posibilele efecte ale consumului de media violentă;
4. scăderea frecvenţei de rulare a filmelor care conţin acte de violenţă;
5. scăderea ştirilor cu un conţinut violent cu cel puţin 5%;
