Cipru – pe urmele zeitei Afrodita (I)

Observatii: Astazi o sa incep o serie de articole despre Cipru, articole care prezenta ce am vazut in scurtul city break in care am fost si articole in care voi prezenta ce mi-as dori sa vad in calatorii viitoare sau imaginare. Vreau sa ma scald in locul in care se spune ca s-a nascut Afrodita, zeita frumusetii, pentru a avea o viata luuuunga conform unei legende locale, dar pana atunci trebuie sa mai treaca ceva timp.

Calatoria de anul acesta a fost posibila datorita Paravion.ro care a declarat articolul scris pentru campania desfasurata prin Blogal Initiative ca fiind articolul castigator. Asa se face ca impreuna cu Francisc & gasca de “contrabandisti” de cuvinte din #filieracipriota eram vineri dimineata la 5.30 in aeroport, asteptand sa ne facem check-in-ul. Spanac era vesel nevoie mare dupa cum se vede in poza de mai jos.

Multumiri speciale si pentru Webuzz & Ioana Barbu care mi-au imprumutat pentru aceasta calatorie un Samsung Galaxy S4, versiunea pre-market.

Drumul spre Cipru

Imi este frica de inaltime si de fiecare data cand urc la un etaj mai sus de etajul 6 (am locuit 20 de ani la etajul 6 si cred ca m-am obisnuit cu inaltimea) sau cand ma aflu la munte pe marginea unei prapastii, omuletul din gat zici ca se zbate ca sa urce in gura iar picioarele mi se transforma in gelatina.

Ori ca am mers la Instanbul impreuna cu parintii, ori ca am plecat in Italia, am preferat sa simt podeaua masinii si hurducaielile produse de gropile din asfalt, in locul hurducaielilor avionului si a starii de frica pe care acum sunt sigur ca singur mi-o induceam.

Participarea la #filieracipriota (hashtag disponibil pe Twitter, Facebook, Instagram & Google :D) a inceput pentru mine cu proba curajului de a urca in avion si de a cobora fara sa ma fac de ras. Si am reusit! Multumesc Madalin pentru incurajari si incercarea de a-mi abate atentia de la zbor.

In drum spre Cipru

Drumul a fost relativ lin, doar din cand in cand se mai simteau zgaltaieli mai puternice care imi ridicau nivelul de stres. Aterizarea, insa, a fost un pic mai dificila datorita curentilor de aer mai puternici in apropierea insulei, avionul comportandu-se ca o barca lovita de valuri. Sus, jos, stanga, dreapta, mancarea in gat. Mana stanga inclestata pe scaunul din fata, mana dreapta inclestata pe manerul scaunului meu, picioarele incordate si am aterizat cu bine.

La intoarcere am nimerit locul de la geam si se pare ca pana la urma nu imi e atat de frica de zborul cu avionul. Am putut sa ma uit in jos si sa fac cateva poze pe care o sa le public in alta zi.

Stii cum identifici un grup de romani in aeroport? Simplu. Fac cea mai mare galagie.

Stii cum identifici doua piti in aeroport? Simplu. Pozeaza cu buzele scoase in evidenta. Fetelor de mai jos nu le-am putut face o poza de aproape ca sa nu ma observe.

In aeroport ne-au asteptat: Marios Hadjipanays (Marketing Director la Knossos Travel – partenerul de pe piata cipriota a Paravion), Diana Mihalcea si Ionut Ciochina (doi romani care lucreaza la Knossos si cu care ne-am distrat intr-un mare fel).

Langa gardul aeroportului din Larnaka exista o mica plaja de unde pasionatii de fotografiatul avioanelor in zbor isi pot face damblaua.

Cand am iesit din aeroport ne-a izbit valul de caldura. 33 de grade la 10 dimineata, o vreme buna de facut plaja si scufundat.

Prima oprire a fost la o terasa pe plaja, Remus Visan profitand de ocazie pentru a ne explica mai in detaliu scopul calatoriei. Si anume, incercarea de a crea o legatura puternica intre blogosfera romaneasca si partenerii din Cipru.

Ma gandeam ca preturile la bauturile racoritoare & alcoolice ar putea sa-ti arunce bugetul in aer. Dar am avut marea surpriza sa descopar ca sunt apropiate de tarifele de la noi, unele chiar mai mici.

Dupa scurta perioada de relaxare, hopa sus in microbuz si dusi am fost la Lordos Beach Hotel, hotel extrem de aproape de plaja (ca toate hotelurile care se respecta :D ).

– Va continua –

1 Comments

Leave a Comment.