Fuse, fuse si se duse si concediul pe 2012 – partea I

In urma cu trei luni am intrat oficial in concediu :) Cu ultima postare pe Facebook m-am pregatit pentru prima mea calatorie cu Loganasul din dotare peste granitele tarii, directia Italia, destinatia Trieste – unul dintre cele mai minunate orase pe care le-am vizitat si in care m-as vedea locuind la batranete. Mai putin iarna. Cand bate Bora cu viteze de pana la 180km/h, aducand temperaturi intre 0 si -10 grade Celsius, mai ca-ti vine sa-ti iei picioarele la spinare si sa te muti in Bora Bora :))

Planuisem o calatorie pe ruta: Bucuresti – Timisoara – Budapesta – Maribor – Trieste – Venetia – Ankaran – Pula – Ljubljana – Belgrad – Drobeta Turnu Severin – Craiova – Bucuresti. In total, aproximativ 3.000 km cu un buget de vreo 850 euro pentru 2 persoane. Jumatate din buget fiind rezervat pentru benzina, taxe de autostrada si rovignete iar in masina am fost 2 soferi si un pasager la dus si 2 pasageri la intors. Insa, si la dus si la intors, am condus doar eu :) Record de ore conduse.

Pentru drum am imprumutat un GPS TomTom Start 2 si am reactualizat hartile pentru IGO MyWay pentru HTC-ul meu in incercarea de a evita situatia de anul trecut cand dupa Belgrad, in drum spre Romania, am ramas fara GPS si ne-am intors mai mult pe ghicite. Am pregatit pentru drum si o hartie cu localitatile pe langa care ar fi trebuit sa trecem iar pe laptop-ul pus in Sleep mode am lasat harta drumului deschisa in browser.

Am facut bagajele, am pus trepiedul, colacul, umbrela de plaja in portbagaj, am reverificat ca am toate cablurile de la aparatul foto, toate incarcatoarele, am luat pisica si am plecat din Bucuresti cu directia Bals, de unde trebuia sa luam al doilea sofer si de unde trebuia sa plecam duminica dimineata la 4. N-are rost sa discutam de ce traseul initial a suferit o mica modificare: nu am mai mers via Budapesta ci direct via Belgrad, scutind in jur de 400 km. Nu va mai plictisesc cu detalii referitoare la ce am facut pana am plecat spre Italia asa ca va invit sa ne imaginam ca ne aflam in ziua de duminica, ora 4, plecand spre Trieste.

Daca drumul pana la Filiasi a fost cat de cat ok, restul de 75km au fost o nebunie. Cateva poduri in lucru, portiuni de sosea in curs de asfaltare, drum in lucru in Strehaia, localitati cu limita la 70 si te trezeai ca nimeresti cand iti e lumea mai draga cu limita la 50 apoi iar cu limita la 70 (ghici unde era Politia), plus un plin de benzina in Drobeta Turnu Severin au facut ca sa ajungem in vama din partea romana la ora 7. Am avut noroc si in 15 minute stateam la coada la vama sarbeasca, unde am prins (cred, sper) schimbarea personalului altfel nu-mi pot imagina de ce nu a fost nimeni la verificat pasapoarte/buletine timp de jumatate de ora si traficul a fost inchis.

Dupa ce am trecut de vama sarbeasca si am intrat pe drumul bun, dupa ce ne-am ratacit la o intersectie mica fara indicatoare si care nu aparea pe harta pe care am avut-o, am mers la drum intins pana in Italia. Prin Slovenia era sa fac pana prostului si sa raman fara benzina in rezervor. Nu mi-am imaginat ca nu o sa gasesc o nenorocita de benzinarie aproape de granita cu Italia decat foarte foarte greu si dupa o distanta considerabila. La 17.00 intram in Trieste iar dupa maxim o jumatate de ora si un detour maricel, ca deh, GPS-ul nu a stiut traseul scurt si ne-a ocolit vreo 10 km, am parcat masina in fata blocului in care am stat. Si nici ca am miscat-o de acolo cat am stat.

Explorarea orasului si calatoria pana in Venetia o sa le povestesc intr-un alt articol.

Cand ne-am intors in tara, insa, am simtit nevoia unui spatiu liber suplimentar in masina. Daca la dus am fost 3, la intors am fost 4. La dus bagajele au incaput in portbagaj si un rucsac  cu laptopul si aparatul foto pe bancheta din spate. Cand ne-am intors, am avut incarcatura suplimentara: un boiler de 80litri, un boiler mai mic de 10 litri, haine cumparate din Torri D’Europa, prajituri, cafea si alte cadouri.

Ce bine ar fi mers daca as fi avut o cutie portbagaj spatioasa. M-as fi intors si cu un televizor, chiar daca le-as fi inghesuit mai mult pe fete in spate. Daca as fi stiut de posibilitatea de a inchiria un astfel de echipament, cu siguranta as fi apelat la Aventuria.

Din clipul de prezentare nu pare sa se prinda greu. Ma intreb insa cum poti sa instalezi barile transversale fara sa dai gauri in plafon ? :) Deh, nu ma pricep la astfel de chestiuni.

Cu siguranta ar fi mers si o husa cu ventilare pentru scaun auto care m-ar fi ajutat in lungile ore in care nu m-am miscat de pe scaunul soferului in vami.

Cam atat in aceasta seara. Va povestesc mai multe in articolul urmator. Pana atunci, sa aveti grija cum conduceti!

Articol scris pentru concursul Superblog.

Leave a Reply

%d bloggers like this: