Concert live Rezident EX sau dorinta implinita

Cand scriam aici ca imi e dor de Kempes si vocea lui si ca abia astept sa-l urmarez cu noua trupa, nu m-am gandit ca o sa vina chiar atat de repede acel moment. Daca anul trecut a fost pentru mine un an foarte reusit din punct de vedere profesional, anul acesta a inceput si se continua din cate se pare foarte bine din punct de vedere personal.

Ca un bonus au venit concertele unora dintre trupele mele favorite: Moonspell, Asphyx si noua trupa in care canta Kempes, Rezident EX.

Cu bilete achizitionate in avans, pelerine de ploaie si chef de muzica buna, am purces vineri 21.09.2012 impreuna cu a mea scumpa la concertul organizat la Arenele Romane. Planuisem ziua respectiva la minut ca sa putem ajunge cu o jumatate de ora inainte de ora mentionata pe bilet dar asa cum se intampla de obicei, am ajuns cu intarziere. Colac peste pupaza, taximetristul care ne-a dus nu a stiut unde e intrarea si ne-a lasat in partea opusa, aproape de Memorialul Eroilor Neamului.

Cand ne-am apropiat de locatie au inceput sa razbata primele acorduri si surprinzator, pareau sa sune a melodii de la Cargo fapt ce ne-a facut sa ne gandim ca a inceput concertul in acest registru, desi stiam ca este imposibil. Am marit viteza si cand ne-am apropiat si mai mult ne-am dat seama ca nu e Kempes.

Am trecut destul de repede de filtru si am prins ultimele 2 melodii ale trupei Desant din Timisoara. Urmarind cu atentie spectacolul, spre surprinderea mea mi s-a parut ca-l vad pe Alin Achim pe scena. Mi-am zis ca nu se poate, nu canta el cu pustii astia. Cautand informatii despre trupa am aflat ca el a pus bazele acesteia alaturi de Mihai Dobrescu, baterist in Black Roses si Intercity.

Trupa suna bine, un heavy metal usor care poate fi ascultat chiar si de colega mea Roxana, cu un vocal carismatic care stie sa colaboreze cu publicul. N-a prea avut succes, insa. Putini dintre cei prezenti au stiut piesele trupei.

Daca nu ma insel, piesa de mai sus e penultima din show-ul lor.

Dupa Desant a urmat o mica pauza “publicitara” in care au fost acordate ca premii 2 chitari de catre organizatori si sponsori. N-am inteles de unde au scos seriile castigatoare (toti cei din jurul meu au avut doar serii de cate 3 litere) si cum este posibil ca un organizator sa vanda 2 bilete cu aceeasi serie, fapt care a facut ca desi doua persoane erau castigatorii unei chitari electrice si ar fi trebuit sa fie acordate 2, organizatorii au mers pe principiul primul venit, primul servit.

Si-au luat injuraturile de rigoare, au gasit frigiderul plin de carne acasa si au fost huiduiti de cei aproape 2500 de persoane care au participat la concert. Mi s-a parut de o nesimtire fenomenala ca tu sa fi intrebat de catre prezentator cum sa procedeze in acest caz iar tu sa dai dovada de lasitate si sa faci semn cu mana din spatele unei cortine.

Dupa acest moment jenant, pe scena si-au facut aparitia 5 dintre cei 6 membri ai trupei si dupa cateva momente de asteptare pline de tensiune, in ropot de aplauze si-a facut intrarea Kempes.

Daca la inceput Kempes mi s-a parut a fi un pic mai rezervat, poate chiar timorat, pe masura ce concertul s-a derulat, Kempes a redevenit ACEL Kempes pe care il iubeam si care cred ca avea nevoie sa simta ca este inca iubit si dorit pe scena.

Cand a inceput Povestiri din gara imi venea sa urc pe scena, sa-l strang in brate si sa-i zic cat de mult mi-a lipsit, cat de mult mi-am dorit sa-l revad pe scena si sa-i multumesc pentru tot. Cum sa nu-ti placa sa canti atunci cand publicul iti stie versurile si doreste sa interactionezi cu el?

La un moment dat am crezut ca am nimerit intr-un concert de black metal in timp ce Matthias Lange sufla flacari pe scena iar Florin Csava la tobe crescuse ritmul cu ajutorul pedalei duble. Mi-a placut si incercarea lui Matthias de a imparti publicul in 2 grupuri, unul care sa cante la semnalul lui si unul care sa cante la semnalul lui Kempes.

Trupa a sunat inchegat si modern iar concertul a fost unul de exceptie, chiar daca pe alocuri chitarile erau suprapuse peste voce si nu se intelegea in afara de un bombanit. Tind sa cred ca aici a fost greseala inginerului de sunet.

M-am bucurat nespus cand am vazut ca in jurul meu se aflau atat tineri de varsta mea, cat si pustani sau oameni cu parul alb care ascultau cu o bucurie imensa intiparita pe fetele brazdate de riduri, muzica Rezident EX.

Concertul a fost incheiat cu trei chemari la bis de catre un public fenomenal.

Kempes, daca vei citi vreodata acest articol, te rog sa nu uiti ca suntem aproape de tine, te iubim si te intelegem. Orice decizie vei lua in legatura cu revenirea ta definitiva in tara, noi te vom sustine neconditionat.

Pozele au fost realizate cu telefonul mobil de la o distanta destul de mare, noi aflandu-ne aproape de ultimele randuri ale celor prezenti.

Un review puteti gasi si la Alex.

Leave a Reply

%d bloggers like this: