Bine ai revenit, maestre!

Cargo din perioada Kempes a fost, este si va fi una din trupele mele de suflet, trupa pe care o voi asculta cu cea mai mare placere si cand voi implini 100 de ani. Melodii ca Batacanda, Noaptea vrajitoarelor, Brigadierii sau In seara asta au devenit deja melodii cult pentru mine.

Plecarea lui Kempes din trupa in 2003 si ultimele concerte din Bucuresti si Arad constituie pentru mine o amintire dureroasa dar in acelasi timp placuta. Stiam ca va alea loc in Bucuresti concertul dar n-am putut veni, asa ca m-am postat comod pe covor in fata TV-ului si am asteptat cu sufletul la gura sa inceapa transmisiunea concertului. Pe masura ce show-ul se desfasura si vedeam sala plina care canta alaturi de Kempes si care ii striga: Kempes nu pleca! Nu pleca!, am urat mai mult ca niciodata departarea de Bucuresti si neintelegerile din cadrul unei trupe atat de valoroase ca si Cargo.

Cu pumnii stransi, ascultam si nu-mi venea sa cred ca poate fi ultima data cand il vad alaturi de Cargo.

Cand am auzit primele acorduri ale melodiei In seara asta, primele lacrimi si-au facut aparitia iar cand a inceput sa cante sala:

Si de-o fi si eu sa mor,
Nu vreau sa va intristati
Sa cantati si sa jucati pana-n zori
Si daca din cand in cand,
O sa ma primiti in gand,
Voi fi aproape de voi…

Nu le-am mai putut stavili. Simteam ca se rupe ceva, ca-mi va lipsi cineva pe care nu l-am intalnit niciodata dar pe care l-am simtit aproape de mine mereu. Ma bucuram ca pleaca in Australia ca sa o ia de la capat, ca pleaca dintr-o tara care nu il merita, o tara preocupata din mosi stramosi mai mult de intrigi si tradari, decat de un spirit liber si complex cum era si este Kempes.

De la plecarea lui, n-am putut sa mai ascult noile melodii Cargo si am chiar o antipatie fata de “Baciu” Igrisan, pe care nu-l consider un vrednic urmas, care a transformat trupa intr-o copie palida a unei legende.

Acum, odata cu revenirea lui Kempes in tara, voi urmari cu siguranta noua trupa in care canta si sper sa reusesc sa-l intalnesc candva si sa-i spun ca muzica lui a insemnat si inseamna foarte mult pentru mine.

Pana atunci insa, un laptop ASUS N55 sau ASUS N75 este solutia ideala de a-mi reaminti concertul de adio si a ma “teleporta” datorita tehnologiei SonicMaster, atunci cand inchid ochii, in mijlocul publicului, de a ma simti din nou ca la 20 de ani.

Cum o imagine e mai buna decat o mie de cuvinte si imi permite sa exprim vizual idea, rezum articolul meu cu ajutorul unui sketch realizat de PercivalComics.

*Nota: Am scris acest articol pentru a participa la prima proba a concursului SuperBlog 2011.