Politia Romana si empatia

Am fost vineri si mi-am ridicat dovada ca mi-au rupt butucul de la usa si mi-au furat roata de rezerva de la Sectia 10 Sector 3. In acelasi birou (camera) prafuit dintr-o cladire veche situata prin spate pe la magazinul Cocor au birouri mai multe servicii: Auto, Spargeri de locuinte si inca vreo doua servicii a caror denumire am uitat-o. Cei care cunosc mai bine “organigrama” sectiei poate completeaza printr-un coment.

In timp ce eu asteptam sa imi gaseasca hartia intr-un nenorocit de dosar, am auzit fara sa vreau povestea unei femei tinere, blondine, peste care a patruns in casa un necunoscut (sau cel putin asa imi aduc eu aminte) dupa ce a batut la usa… Usa era deschisa… Cand a auzit ciocanitul se indrepta spre usa… Tipul a intrat fara sa mai astepte si a inceput sa o agreseze, sa-i faca avansuri etc.

N-am apucat sfarsitul povestii pentru a va spune cum a scapat de el.

Un lucru mi s-a parut aiurea… In astfel de cazuri parca erau recomandate femeile politist (asta-i discriminare?) pentru empatia de care pot da dovada… Politistul ii tot spunea femeii respective:

– Hai, si ce s-a intamplat mai departe? si ea:

– Nu pot sa va zic… Imi e rusine…

Asta cu iritare in glas: – Hai ca poti. Ce s-a intamplat?

Stiu ca datorita numarului mare de cazuri cu care se confrunta, politistul trebuie sa se detaseze pentru a-si putea face meseria obiectiv (da… mai sunt si d’astia), dar totusi… cat de greu ar fi fost sa cheme o femeie ca sa-i ia declaratia? Sigur sunt si alte femei prin sectia aceea.

Voi ce parere aveti?

Leave a Reply

%d bloggers like this: